Stiri

Sursa datelor stiintifice: The Green Beauty Guide

Femeile absorb anual 2, 3 kilograme de substanţe toxice din farduri şi creme”, se arată într-un studiu de specialitate.

Banalul gest de a se farda dimineaţa în faţa oglinzii le poate costa scump pe reprezentantele sexului frumos. Un studiu britanic arată că, prin intermediul produselor cosmetice uzuale, pătrund în corpul femeilor compuşi care pot provoca apariţia cancerului şi a iritaţiilor pielii. Aceiaşi compuşi pot determina îmbătrânirea prematură a epidermei.

Rutina femeilor implică folosirea demachiantului, a cremei de faţă, a produselor de machiaj şi a rujului. Un studiu britanic recent, publicat în revista "In-Cosmetics" şi preluat de daiymail.co.uk, arată că epiderma femeilor absoarbe anual 2, 3 kilograme de substanţe toxice, potenţial cancerigene din creme de corp, rimeluri sau rujuri. În cadrul acestei cercetări, biochimistul Richard Bence a studiat timp de trei ani substanţele prezente în produsele cosmetice convenţionale. „Trebuie să începem să ne punem întrebări asupra compoziţiei produselor, şi nu să le acceptăm pur şi simplu pentru că ni se spune că sunt sigure", a spus Bence. El a adăugat că nu se ştie încă ce efect au aceste substanţe chimice atunci când sunt amestecate. „Efectul ar putea fi mai puternic decât suma efectelor substanţelor luate separat", a explicat specialistul.

Conservanţi şi în produsele destinate bebeluşilor

În lista produselor suspecte a fi cele mai periculoase conduc detaşat aşa-numiţii parabeni, adică acei conservanţi utilizaţi în aproape toate produsele pentru piele şi păr, inclusiv săpun, şampon, deodorant şi loţiuni pentru bebeluşi. Parabenii sunt extrem de utili în stoparea dezvoltării bacteriilor, dar specialiştii au descoperit şi că mimează efectele estrogenului, hormonul sexual feminin, care contribuie la dezvoltarea tumorilor canceroase. Lauril sulfatul de sodiu, responsabil pentru producerea spumei, utilizat la fabricarea săpunului, a şamponului, spumei de ras, a pastei de dinţi şi a spumei de baie, poate irita pielea. Altă substanţă potenţial iritantă este benzil-alcoolul. El este utilizat pentru parfumarea produselor cosmetice sau a vopselelor de păr. O altă substanţă suspectă este cocamid MEA, care leagă ingredientele utilizate în multe tipuri de creme de faţă. Cercetătorul britanic Richard Bence a indicat că este mult mai periculoasă absorbirea acestui tip de substanţe decât înghiţirea lor. „Dacă rujul ajunge în gură, enzimele din salivă şi stomac reuşesc să-l descompună. Dacă substanţele ajung în fluxul sangvin, acolo nu există nici un fel de protecţie", a spus biochimistul. Asociaţia fabricanţilor de produse cosmetice şi de toaletă insistă asupra faptului că produsele sunt sigure şi că respectă normele Uniunii Europene în materie.

Efectul ar putea fi mai puternic decât suma efectelor substanţelor luate separat.

Richard Bence
biochimist "

Industria cosmetica e mare consumatoare de plastic, material care

 nu este biodegradabil si ramane pana la 400 de ani in natura, 

odata ce e aruncat. Pentru producatori, este mai simplu si mai 

ieftin sa foloseasca plastic ca sa ambaleze creme, farduri, 

pudre si rujuri, decat hartie sau lemn. Nu e elegant sa ofere 

spre vanzare untul de corp impachetat in... hartie, in locul unei

 cutii colorate din plastic, nu-i asa?

Asa ca, ce-ti ramane tie de facut este sa "trisezi" la cumpararea

 acestor produse. Cauta intotdeauna ambalajele special create 

pentru reumplere: parfumuri, farduri, aparate de ras cu rezerva.

 Astfel, in loc sa cumperi din nou intregul produs, cumperi doar

 continutul lui. Este mai ieftin si faci si un mare bine mediului.

 O alta varianta eco este sa cumperi casete de machiaj care 

includ atat farduri de ochi, cat si blush si rujuri. Cumperi 

astfel o singura cutie in loc de trei.

Eyeliner

N-o sa-ti spunem sa folosesti carbune pentru conturul ochilor, 

dar te sfatuim sa ai mai mare grija cand cumperi creioanele 

pentru ochi. Cauta-le pe cele din lemn si nu te lasa tentata de 

creioanele din plastic. Daca una din 20 de utilizatoare de 

eyeliner opteaza pentru lemn biodegradabil in loc de plastic, 

aproape 5.000 de kilograme de plastic pot fi salvate anual.

Fardul de pleoape

De regula, fardurile de pleoape sunt amblate in plastic, sticla 

sau crom, iar unele dintre ele sunt prevazute si cu oglinzi. De 

fiecare data cand reumpli un recipient cu farduri in loc sa 

cumperi produsul respectiv cu totul, salvezi o parte din energia 

folosita la fabricarea acestor recipiente daunatoare pentru 

natura. Daca una din 25 de femei aleg sa-si reumple fardurile, 

peste 160.000 de kilograme de recipiente de produse cosmetice 

pot fi salvate anual.

Fondul de ten

Exista fonduri de ten in sticla reciclabila si fonduri de ten in 

tuburi de plastic. Cauta intotdeauna prima varianta si data 

viitoare cand iti vei cumpara fon de ten, vei salva energie cat 

pentru o canistra de 75 de litri.

Rujul

Stiai ca, in medie, o femeie poate ingera aproape 2 kilograme de 

ruj in timpul vietii? Nu-i asa ca acum iti doresti ca rujurile 

pe care le folosesti sa contina ingrediente derivate din plante 

in loc de uleiuri sintetice, ceara si coloranti? Cu cat mai multe

 femei cumpara rujuri pe baza de plante, cu atat scade consumul 

mondial de petrol. Una din 5 femei va salva astfel pana la 

350.000 de kilograme de petrol pe an.

Mascara

E destul de greu sa gasesti mascara din plante si minerale, 

majoritatea ofertelor din magazine continand petrol. Totusi, 

exista magazine care vand cosmetice organice, unul dintre acestea

 este www.greencert.ro. Iar ca sa ajuti natura, alege sa cumperi 

un produs care nu e ambalat in cutii de carton. 

Au inceput sa apara tot mai multe studii stiintifice doveditoare ale impactului dezastruos pe care il au organismele modificate genetic (OMG) asupra sanatatii. Cu toate acestea, legislatia europeana si americana evolueaza, impinsa cu putere de la spate de concernele producatoare de OMG, spre aprobarea acestora ca sigure pentru consum.

Deficitul de informare ii face pe cei mai multi sa fie nepasatori si complet pasivi la aceasta evolutie a lucrurilor. Prezentam, in continuare, cateva aspecte dramatice legate de organismele modificate genetic.

MINCIUNA NR. 1: Ingineria genetica nu este noua. Ea este doar o selectie artificiala accelerata.

ADEVARUL: Ingineria genetica si cultivarea conventionala a plantelor suint TOTAL si COMPLET DIFERITE. Polenizarea incrucisata si selectia soiurilor nu implica Modificarea Genetica, adica manipularea artificiala a genelor, ci incrucisarea unor parinti selectati din specii strans inrudite. Dimpotriva, Modificarea Genetica (MG) implica extragerea unor anumite gene dintr-un organism (bacterie, virus, planta, insecta, animal) si apoi inserarea artificiala a acestora intr-un organism complet diferit (de exemplu, o planta de cultura). Este incalcata astfel, in mod necugetat, bariera de specie, cu scopul declarat de a obtine organisme vii cu alte proprietati. MG foloseste de obicei gene ale unor virusuri pentru a introduce si promova genele inserate, precum si asa-numitele gene marker (gene rezistente la antibiotice care sunt folosite pentru a identifica celulele sau tesuturile modificate genetic chiar in timpul dezvoltarii lor). Toate aceste gene inserate sunt apoi prezente in fiecare celula a plantei modificate genetic. Deloc intamplator, majoritatea experimentelor genetice esueaza. Prin combinarea asa-zis reusita a genelor a doua exemplare din specii diferite rezulta monstri in toata regula, a caror evolutie nu este controlabila. Riscurile sunt imposibil de evaluat. Cum v-ati simti daca orezul din punga ar lua-o la fuga dupa dumneavoastra prin casa?

MINCIUNA NR. 2: Ingineria genetica este ceva exact, precis, stiintific.

ADEVARUL: Nimic mai putin adevarat. Modul in care functioneaza ADN-ul la organismele superioare este cunoscut doar pentru o foarte mica parte din acesta. Genetica moderna a demonstrat ca genele nu lucreaza izolat, ci interactioneaza in mod complex, schimbandu-si comportamentul ca raspuns la influenta altor gene. Chiar daca o gena poate fi extrasa, mai mult sau mai putin exact, dintr-un organism, inserarea in ADN-ul altui organism se face aproape complet aleator, fara ca "expertii" sa poata controla in vreun fel procesul. Rezultatul este ruptura ordinii genelor cromozomiale si poate conduce la schimbari complet neasteptate ale functionarii celulelor. Richard Lewontin, profesor de genetica la Universitatea Harvard, a afirmat despre modificarea genetica: "Avem o intelegere atat de saracacioasa a modului in care se dezvolta organismul pornind de la ADN-ul sau, incat as fi uimit sa nu suferim socuri cumplite, unele dupa altele, cu aceste experimente genetice iresponsabile, in care cercetatori dezaxati, lipsiti de constiinta, se joaca de-a Dumnezeu."

MINCIUNA NR. 3: Alimentele modificate genetic difera de cele nemodificate genetic doar prin caracteristica genei inserate.

ADEVARUL: Afirmatia este o incercare de inducere in eroare a celor neinformati. Inserarea aleatoare a genelor straine in materialul genetic al unui organism-gazda poate cauza schimbari cu totul neasteptate in functionarea genelor. Moleculele existente pot fi create in cantitati gresite, in momente nepotrivite, sau pot aparea chiar molecule noi, necunoscute. Plantele modificate genetic sau alimentele produse din ele pot contine prin urmare toxine sau molecule alergene care pun in grav pericol sanatatea adultilor si, cu atat mai mult, a copiilor.

MINCIUNA NR. 4: Hrana modificata genetic este testata extensiv, iar cea care se afla deja pe rafturile supermarket-urilor este absolut sigura pentru alimentatie.

ADEVARUL: Nici o testare a alimentelor modificate genetic, cu publicarea rezultatelor, nu s-a efectuat de catre autoritati in Romania. Ne bazam aproape in intregime pe asa-zisele teste efectuate de companiile specializate in inginerie genetica, care au cheltuit miliarde de dolari pentru a dezvolta plantele MG si care intentioneaza, evident, sa isi recupereze investitia si sa faca profit vanzandu-ne aceste produse. Exista serioase indoieli referitoare la onestitatea testarilor si la validitatea concluziilor trase pe baza rezultatelor. Sunt necesare indelungi testari independente inainte de a avea certitudinea ca alimentele modificate genetic sunt sigure pentru consum. Alta problema este accelerarea dezvoltarii rezistentei bacteriale la antibiotice, datorita folosirii genelor rezistente la antibiotice in producerea alimentelor MG. Unul din cele mai interesante studii stiintifice efectuate, care ne priveste si pe noi, a fost realizat in Rusia pe soia MG - aceeasi varietate de soia MG cultivata si in Romania din 1998 si pana in 2006, oficial. Spunem "oficial", pentru ca, neoficial si ilegal, ea inca se mai cultiva.Efectele asupra celor 2 generatii de cobai testati, care au consumat soia MG, a fost absolut impresionant, inclusiv oamenii de stiinta care au participat la realizarea studiului au fost socati. Astfel, la animalele testate s-au observat malformatii ale organelor interne (ficat, creier, testicole), o crestere a agresivitatii in comportament la a doua generatie, reducerea natalitatii la jumatate si pierderea instinctului matern la femelele de cobai, care isi omorau puii si le devorau creierul.

MINCIUNA NR. 5: Alimentele modificate genetic au o valoare nutritiva mai mare.

ADEVARUL: Ar fi naiv si prostesc din partea noastra sa ne inchipuim ca plantele si caracteristicile lor genetice, care au evoluat prin selectie naturala de-a lungul a milioane de ani, pot fi imbunatatite prin simpla inlocuire sau adaugare a unei gene, despre care nici nu stim in realitate mare lucru. Interactiunea dintre gene si proteine este mult prea complexa. Tocmai de aceea esueaza atat de multe experimente genetice.Nu s-a demonstrat pana in prezent ca vreun aliment MG ar fi mai nutritiv decat hrana conventionala, non-MG. Cele mai multe plante MG sunt create doar ca sa reziste mai bine la anumite ierbicide, sa isi produca propriile insecticide sau sa reziste mai mult in rafturile magazinelor, asa cum se petrece, dealtfel, cu toate "alimentele" artificiale, chimizate fara masura si in realitate necomestibile.

MINCIUNA NR. 6: Daca nu ne convine, putem pur si simplu sa nu mancam hrana MG.

ADEVARUL: In 1998, cand a inceput cultivarea plantelor MG in tara noastra, nu exista un cadru legal specific pentru reglementarea acestor culturi. Asadar, semintele MG au fost inregistrate cu viclenie in catalog ca seminte obisnuite, nu s-a facut vreo diferenta in evaluarea si eliberarea in mediu a acestor seminte fata de cele conventionale. Plantele MG si produsele din acestea arata pe dinafara absolut la fel ca cele "normale" si nu le putem distinge dupa vreo proprietate vizibila, drept pentru care vanzatorii si producatorii trebuie, prin lege, sa le eticheteze, astfel consumatorul putandu-le deosebi si evita daca doreste.Legislatia este in vigoare inca din 30 iunie 2006, si tot de atunci este flagrant incalcata; practic nici un produs din magazine care contine plante MG nu este etichetat corespunzator.Greenpeace a testat in 2007 diverse produse continand soia, aflate la vanzare in magazine. La fiecare din acestea s-a gasit atunci un continut de peste 50% soia MG, insa nici unul din produse nu avea eticheta conform legii! Analizele efectuate la un laborator independent de catre Greenpeace au fost insa ignorate de autoritati, ai caror reprezentanti au inventat cu tupeu infinit o prelevare necorespunzatoare a probelor… Intre timp, situatia a evoluat in bine, ca urmare a eforturilor singulare ale membrilor Green Peace Romania, iar supermarket-urile gen Cora au inceput sa aiba produse din soia etichetate corespunzator.In prezent, in magazinele din tarile anglofone cele mai multe alimente continand ingrediente modificate genetic nu sunt etichetate, asa ca nu exista pentru consumatori nici un mijloc de a alege si de a sti sigur daca mananca sau nu hrana MG. Ingredientele MG se afla, cel mai adesea, in faina si uleiul de soia (care figureaza in reteta multor alimente comune, ca paine, carnati), in lecitina din soia (care apare in reteta ciocolatelor, a inghetatelor, etc.), in siropul de glucoza din porumb MG, in uleiul de canepa si in extractele de porumb.

MINCIUNA NR. 7: Fermierii vor beneficia prin cultivarea plantelor MG.

ADEVARUL: Semintele plantelor MG sunt mai scumpe decat cele ale plantelor conventionale. Fermierii din Marea Britanie si SUA au raportat ca recoltele culturilor MG nu sunt in general mai bune, sunt mai putin productive si in final nu au profitabilitate mai mare, in ciuda propagandei desantate care le sustine. Culturile non-MG sunt platite acum mai bine si, pe masura ce tot mai multe tari resping alimentele MG, oportunitatile de a se vinde diminueaza. Din cauza riscurilor grave pentru sanatate asociate cu culturile MG, companiile de asigurari din SUA si Marea Britanie au acum retineri sa le asigure. Fermierii care cultiva plante MG trebuie sa semneze contracte extrem de constrangatoare cu producatorii de biotehnologie. Acestea ii obliga sa foloseasca numai ierbicide produse de compania cu care au contract si interzic practica pastrarii semintelor pentru sezonul urmator. Cei mai multi dintre fermierii "lumii a treia" nu au nici un beneficiu, daca nu cumva sunt ruinati.Tehnologia MG nu prezinta in nici un caz vreun avantaj pentru fermieri, in primul rand din cauza patentelor impuse de companiile producatoare. Fermierii pierd dreptul firesc de a-si folosi samanta pastrata de la o cultura la alta, fiind obligati sa cumpere an de an un nou lot de seminte de la compania producatoare. O alta problema care apare este cea a contaminarii. Culturile unui fermier care nu doreste sa cultive plante MG pot fi accidental contaminate prin polenizarea pe cai naturale (vant, insecte) pe care omul, evident, nu le poate controla. Exista cazuri incredibile, in care producatorii de seminte MG au solicitat si au obtinut in instanta daune de la fermieri ale caror culturi clasice fusesera contaminate fara voia lor. In mod absurd si strigator la cer, acestia nu beneficiaza de protectie legala, in timp ce producatorul de seminte MG este protejat de noianul de patente inregistrate.

MINCIUNA NR. 8: Culturile MG vor conduce la reducerea folosirii ierbicidelor si pesticidelor.

ADEVARUL: Producatorii de seminte MG pretind ca pentru culturile realizate cu semintele lor se folosesc mai putine ierbicide/chimicale. Acestea sunt, insa, extrem de puternice si de neselective - cum ar fi Roundup, de exemplu, cel mai folosit ierbicid in culturile MG. S-a constatat insa ca pana si acestea au generat rezistenta in randul florei spontane, al buruienilor si asa-zisilor daunatori. Asadar, apare o rezistenta a mediului si la aceste ierbicide, deci ideea ca fermierul va folosi mai putine ierbicide este complet falsa, in timp ajungandu-se la marirea cantitatii de chimicale folosite pentru obtinerea aceluiasi efect. Acest fapt a fost anticipat de un producator, care a facut cerere la Autoritatea pentru Alimente din Australia si Noua Zeelanda sa i se permita cresterea cantitatii-limita permise a reziduului de glifosat (Roundup) din alimentele vandute cu pana la 200 de ori. Aceasta inseamna ca respectivele alimente devin o adevarata otrava... In zonele din SUA unde culturile au fost modificate genetic astfel incat sa isi produca propriul insecticid, folosirea pesticidelor nu a scazut deloc. Ele distrug solul si contamineaza panza freatica, ce este sursa noastra de apa potabila. Putem accepta folosirea fertilizatorilor artificiali, dar numai daca acestia imbunatatesc calitatea solului, iar nu daca il distrug. Toate tehnologiile noi ar trebui sa treaca un test al firii: nu este normal ca ele sa afecteze ciclurile si procesele naturale, care sunt stabile si binefacatoare. Agricultura organica, ecologica nu mai reprezinta astazi un lux. In realitate, ea este singura speranta care ne-a mai ramas.

MINCIUNA NR. 9: Nu exista nici o dovada ca plantele MG sunt daunatoare mediului.

ADEVARUL: Insectele, pasarile si vantul poarta polenul alterat genetic in campurile invecinate cu ale culturilor MG si chiar mult mai departe. Astfel, apare polenizarea incrucisata intre plantele MG, pe de o parte, si plantele non-MG si cele salbatice inrudite cu ele, pe de alta parte. In acest mod, rezistenta la ierbicide, de exemplu, poate fi transmisa buruienilor, ceea ce le face si mai dificil de controlat decat inainte. Exista, de asemenea, dovezi ca plantele MG care isi produc propriul insecticid provoaca moartea unor insecte benefice.

MINCIUNA NR. 10: Culturile modificate genetic vor salva omenirea de foamete.

ADEVARUL: Foametea in tarile in curs de dezvoltare este, de fapt, rezultatul unei distributii nedrepte a alimentelor care defavorizeaza saracii. Adevarul este ca astazi, in lume se produce mai multa hrana decat oricand, dar cu toate acestea sunt si mai multi oameni care mor de foame decat inainte. A produce tot mai multe alimente nu inseamna deloc ca cei saraci vor beneficia vreodata de ele. Acestia pur si simplu nu au bani sa cumpere alimente. Ingineria genetica nu are cum sa schimbe acest lucru... Modul nedrept de distributie a hranei este cel care trebuie sa se schimbe.Nu exista nici o farama de studiu stiintific sau dovada statistica prin care sa se demonstreze ca recoltele culturilor modificate genetic ar fi mai mari decat cele conventionale sau ca produsele MG ar fi mai ieftine.  Se poarta multe discutii in acest sens, insa nu exista nici o dovada ca aceste plante sunt mai prolifice. Marile companii au, de fapt, cu totul alte scopuri decat cele pe care le declara: ele vor sa ofere fermierilor specii care sunt imune la anumite pesticide, tocmai pentru ca ele sunt dependente de aceste pesticide, adica nu pot fi cultivate fara ele. Si atunci cultivatorul plateste de doua ori... Aceasta industrie mai are si un al doilea scop: sa obtina controlul asupra semintelor si rezervelor genetice ale tarilor in curs de dezvoltare, pentru ca, in final, sa aiba monopol. Strategia este intotdeauna aceeasi: companiile ofera intr-o prima etapa gratuit seminte, pana cand fermierii isi epuizeaza propriile resurse sau acestea devin inutilizabile, iar apoi incep sa pretinda bani grei pentru ele.A controla piata semintelor si a pretinde apoi, cu viclenie, bani fermierilor saraci pentru servicii nu inseamna catusi de putin rezolvarea problemei foametei, ci agravarea ei intr-o masura si mai mare.

MINCIUNA NR. 11: Putem avea incredere in declaratiile oamenilor de stiinta ca hrana modificata genetic este sanatoasa pentru consum.

ADEVARUL: Banii pentru cercetarea stiintifica asupra modificarii genetice provin de la companiile care se ocupa cu biotehnologiile sau de la guvern. Doar in Europa, fondurile pentru promovarea MG sunt de 4 ori mai mari decat bugetele insumate ale tuturor tarilor membre! Aceasta inseamna ca acei oameni de stiinta care indraznesc sa isi exprime ingrijorarea cu privire la gradul de siguranta al tehnologiilor pentru alimentatie isi risca postul si cariera. Un respectat om de stiinta din Marea Britanie, considerat cel mai mare expert in nutritie pe plan mondial (Arpad Pusztai), care a publicat un studiu despre efectele dezastruoase ale alimentarii cu cartofi modificati genetic asupra cobailor, a fost imediat concediat si supus unei campanii de calomniere si defaimare publica de catre marile trusturi media.

MINCIUNA NR. 12: Nu ne putem impotrivi progresului.

ADEVARUL: Desigur ca nu putem, si de ce am vrea sa facem asta? Progresul implica transformare spre binele tuturor. Dar trebuie sa fim incredintati ca produsele modificate genetic sunt benefice pentru consumatori si sigure daca sunt introduse in hrana noastra. Este inadmisibil sa acceptam rezultatele unei tehnologii dubioase, care pe deasupra nici nu este reversibila. Asa ca... sa nu confundam progresul cu regresul, oameni buni!

MINCIUNA NR. 13: Exista lucruri mult mai grave decat alimentele modificate genetic.

ADEVARUL: Multi oameni de stiinta cred contrariul. De exemplu, Joseph Rotblat, fizicianul englez care a castigat premiul Nobel in 1995, a spus: "Ingrijorarea mea este aceea ca aceste asa-zise progrese in stiinta pot conduce la noi mijloace de distrugere in masa, poate chiar mai la indemana decat armele nucleare. Ingineria genetica este unul din aceste domenii, datorita inspaimantatoarelor rezultate la care s-a ajuns."

sursa: www.ecolife.ro

În graba şi lipsa de interes faţă de o alimentaţie calitativă, foarte mulţi oameni se mulţumesc cu: alimentaţia cantitativă, estetică, ambalată frumos, colorată cât mai apetisant, aromatizată, conservată cât mai bine, sărată, pasteurizată, rafinată (dacă se poate chiar şi de două ori), prăjită în teflon, fiartă sub presiune şi încalzită la microunde.

La toate acestea se adaugă fuga permanentă, programul de lucru prelungit, stresul şi dizarmonia din colectivele sau locurile unde servim masa (în cel mai rău caz mâncăm pe stradă sau în autobuz) şi frica permanenta pentru ceea ce mâncăm, datorată întâmplărilor şi ştirilor din mass-media.

La prima vedere, nici producătorii, comercianţii, medicii sau consumatorii nu au nici-o vină, se mai intimplă ce ne-am face fără vigilenţa inspectorilor sau cetăţenilor. Toţi au câte ceva de câştigat: bani ca să producă în continuare, cu câştiguri bune (acoperă şi amenzile), comercianţii, fiind la mijloc câştigă şi de pe urma producătorilor şi de pe urma consumatorilor, au interese pur financiare (cerere şi ofertă), medicii îşi justifică meseria, ce s-ar face ei dacă lucrurile ar fi sănătoase (industria farmaceutică este cea mai profitabilă din lume), cetăţenii au burta plină, scapă de moartea prin înfometare, supravieţuiesc din boală în boală şi au un mod de a-şi cheltui salariul. Este un cerc vicios, ori au toţi o parte din vină, ori sunt toţi nevinovati, lăsăm consecinţele şi bunul simţ să ia hotărârea.

La aceasta oră, este ştiut că mulţi dintre aditivii alimentari (conservanţi, emulgatori, coloranţi etc.) utilizaţi la pregătirea mezelurilor, alimentelor preambalate sau semi-preparate, sunt cancerigeni.

Acelaşi lucru se ştie şi despre unele îngrăşăminte chimice şi pesticide folosite la cultivarea legumelor, fructelor şi zarzavaturilor pe care le cumpărăm, chiar şi din piaţă. Acest fapt ar trebui să constituie un semnal de alarmă, pentru că consumăm zilnic mari cantităţi de produse cancerigene. Nu este de mirare, că unii dintre noi ne îmbolnăvim de aceasta maladie necruţătoare sau de multe alte afecţiuni cauzate de o alimentaţie haotică.

Multe chimicale au fost considerate până în prezent netoxice, s-au făcut destui bani din comercializarea lor iar acum s-au răzgândit (probabil a luat-o razna medicina şi chimia). Odată cu aflarea unor date suplimentare despre acţiunea lor în organism, ele sunt descoperite acum ca fiind foarte dăunătoare, şi chiar cancerigene.

Pentru bolnavii de cancer sau cei cu vitalitatea scăzută, precauţiile trebuiesc mărite, deoarece organismul lor a pierdut o mare parte din capacitatea de-a se autoregla şi apăra. Printr-o alimentaţie naturală, fără tratament termic şi alte torturi alimentare specificate mai sus, s-a demonstrat că organismul este mult mai adaptat la o viaţă sănătoasă.

Exemplele sunt multe, cine a avut urechile şi ochii deschişi, deja ştie; însă mai e nevoie şi de înţelegere, practică, verificare şi continuitate. Pare simplu, dar mentalitatea, egoismul, tradiţia, obişnuinţa, lenea, plafonarea, lipsa de responsabilitate şi banii altora sunt împotriva vieţii.

Aceşti aditivi sunt consideraţi mai puţin periculoşi la ora actuală, sau poate aflăm mai multe noutăţi la “toamnă”:

E100, E101, E140, E141, E160-163, E170, E174, E175, E181, E201-203, E260, E262, E263, E290, E300, E301, E303, E304, E306-309, E322, E331-337, E400-406, E410, E422, E472, E473, E492, E500, E501, E504, E507, E509, E511, E516, E518, E542, E552, E578, E636, E957, E965, E999, E1100, E1400-1450, E1510.

• E100 – turmeric- cunoscut în România şi ca "şofran indian"
• E140 - clorofila şi clorofilina - pigmentul verde din frunze
• E160(a) - caroten, substanţă ce se găseşte, de exemplu, în morcovi,
• E160(d) - licopen, găsit în tomate şi în grapefruitul cu miezul roşu,
• E161 (b) si E161(g) - xantofile de origine vegetală şi animală
• E162 - pigmentul roşu din sfeclă
• E170 - carbonat de calciu
• E181 - acid tanic, găsit de obicei în ceai şi în coaja de nucă
• E300 - acidul ascorbic sau vitamina C, cu puternic efect antioxidant.
• E306 pana la E309 - tocoferoli sau vitamina E, cu puternic efect antioxidant.
• E504 - carbonat de magneziu.
• E509 - clorura de calciu.
• E511 - clorura de magneziu.
• E516 - sulfat de calciu.
• E516 - sulfat de magneziu.

Dacă ne luptăm doar cu “E–urile”, lupta este ca şi pierdută, aparent ele vor fi înlocuite cu altceva, alte etichete, alţi monştri alimentari, banii trec de la unii la alţii şi pierdem din vedere cauza: cum am ajuns aici?, prin ce etape?.

Societatea nu se va schimba până nu ne schimbăm şi noi. Avem pretenţii, dar nu dăm nimic în schimb. Trezirea, hotărârea, schimbarea sau acceptarea şi continuarea acestei supravieţuiri, aparţine fiecăruia, dacă motivaţia şi credinţa nu vine din interior, consecinţele şi faptele noastre vor fi tot mai dramatice, chiar dacă aparent nu ne aparţin, nu avem putere de decizie la nivel înalt, totuşi suntem părtaşi şi trebuie să plătim.

Nimeni nu ar trebui să influenţeze “OMUL”, să decidă în locul lui, să-l facă dependent, să-i impuna nişte condiţii strict materialiste, să-l judece sau să-i speculeze dorinţele şi slăbiciunile. Avem totul în acelaşi moment.

sursa: www.roaim.com

Cel mai important factor în menţinerea sănătăţii este alimentaţia, ea fiind furnizorul de materie şi energie pentru buna dezvoltare şi funcţionare a corpului uman. Statisticile medicale prezintă din când în când câte un grup mai mare de boli ca fiind maladiile secolului XX, iar printre cauzele sau factorii favorizanţi este enumerată şi nutritia deficitară ori, în funcţie de caz, abuzivă. De ce oare alimentul, care este baza existenţei noastre, să fie cauza unor maladii?

Epoca modernă a adus după sine o mare afacere pentru producătorii şi comercianţii de produse alimentare şi un plus de confort pentru consumatori. Dacă acum câteva zeci de ani majoritatea alimentelor proveneau din producţia proprie a individului, iar alimentele erau integral pregătite în casă, astăzi raportul s-a modificat: cea mai mare parte a alimentelor provine din reţeaua de magazine alimentare, iar o buna parte din alimentaţie are la bază produse semipreparate.

Producatorii industriali de alimente, pentru a rezista concurenţei existente pe piatţă trebuie să prezinte pe piaţă produse calitativ superioare, adică sa aibă un aspect agreat de client, miros şi gust plăcut şi termen de valabilitate cât mai mare.

Dar pentru a satisface aceste deziderate, alimentele sint prelucrate prin înglobarea de aşa-zişi aditivi alimentari (coloranţi, emulgatori, stabilizatori, antioxidanţi, conservanţi, aromatizanţi, etc.) care se regasesc în compoziţia inscripţionată pe ambalaj (dacă ea există) sub forma unor coduri: E 954 (pentru zaharină), E 330 (acid citric), E 250 şi E 251 (nitriţi, respectiv nitraţi din mezeluri) etc.

Aceşti aditivi sunt utilizaţi doar cu avizul Ministerului Sănătăţii şi la prima vedere par inofensivi, dar în timp se constată că lucrurile stau cu totul altfel. Spre exemplu zaharina a fost folosită (şi la noi înca mai este) ca îndulcitor pentru diverse preparate hipocalorice. Vreme de mulţi ani s-a crezut că este o substanţă totalmente inofensivă pentru organism, dar cercetari recente au arătat că ea prezintă potenţial cancerigen, ceea ce a făcut ca în multe ţări occidentale să fie recomandată retragerea ei din consum.

Ce sunt de fapt aceşti aditivi alimentari? Cea mai mare parte a lor sunt substanţe chimice de sinteză care nu se găsesc în mod natural nici în regnul vegetal, nici în cel animal, deci nu ar trebui să facă parte din alimentaţia noastră.

Organismul uman, văzut prin prismă biochimică, nu deţine căi metabolice proprii acestor substanţe, iar pe de altă parte, aceste substanţe care sunt obţinute în urma unor reacţii chimice în eprubetă sunt total lipsite de energiile vitale pe care în mod natural substanţele produse de natură le conţin.

Din acest punct de vedere, putem spune că aditivii alimentari sunt substanţe moarte, ba mai mult, ei sunt, prin împrumutarea de căi metabolice necesare biotransformării lor în vederea eliminării din organism, consumatori de energie vitală din rezerva proprie a organismului.

Care sunt oare proprietăţile acestor aditivi? Spre exemplu, coloranţii alimentari sunt substanţe de sinteză ale căror molecule au proprietatea de a se fixa ori pe grăsimi ori pe fibrele celulozice din alimente. Cele mai nocive sunt cele care se fixeaza pe grăsimi, pentru că acestea odată ajunse în organism se vor depune în ţesutul adipos, colorîndu-l, iar mai târziu pot genera diverse probleme de sănătate.

Conservanţii sunt substanţe chimice care împiedică dezvoltarea microorganismelor prin blocarea unor enzime vitale a acestora sau prin distrugerea membranei lor celulare. Nu avem nici o garanţie că aceste fenomene, chiar dacă nu sunt sesizabile prin mijloacele actuale de investigare, nu au loc şi în organismul nostru, undeva la scară moleculară, dar cu efecte grave în timp.

în ultima perioadă, pieţele noastre au fost invadate de tot felul de fructe a căror perioadă de coacere este în cu totul alt sezon al anului. în mod normal fructele, în special cele de toamnă, se pot păstra o perioada de timp, dar semnele îmbatrânirii şi degradării lor vor deveni evidente.

Cum de totuşi cele din comerţ arată de parcă tocmai ar fi fost luate din pom? Nimic mai simplu: după recoltare, ele sunt tratate cu nişte substanţe care împiedică degradarea lor fizică. Dar ceasul biologic al fructului lucrează în continuare, energiile degradându-se şi fructul devenind o masă vegetală moartă, pe care îmi vine să o asemuiesc cu o bucată de plastic gustos.

Dacă aceste substante ar rămâne doar pe coaja fructului, nu ar fi nici o problemă, dar ele se absorb în interior, de aici rămânând doar un pas până la pătrunderea lor în organismul nostru. Ştim despre aceste substante ca în doze rezonabile nu au efect toxic vizibil şi imediat asupra organismului uman, dar nu ştim ce efecte pot avea în timp la scară moleculară şi ce boli ascunse ar mai putea favoriza.

O găselniţă alimentară deosebit de interesantă este margarina, despre care se afirmă într-un mod cu totul prostesc că este un produs natural. Este adevărat că la baza procesului de fabricaţie stau uleiuri vegetale, dar nu ştiu cât de natural mai este un produs care este supus unei hidrogenări la cald, în prezenţa nichelului pe post de catalizator.

Rezultatul acestui proces este acea masa albă, a cărei structură chimica diferă exact prin caracteristica de bază care face uleiul vegetal mai sănătos decât grăsimea animală şi anume gradul de nesaturare (exprimă prezenţa unor duble legaturi în molecula grăsimilor din uleiul vegetal şi care lipsesc la grasimile animale).

Deci diferenţa dintre margarină şi grăsimea animală este doar de origine, organismul uman depunând acelaşi efort energetic pentru metabolizarea amândurora.

Când şi cum vom afla cât de nocivi pentru sănătatea noastră sunt ceilalţi aditivi alimentari, nu ştiu cum să vă spun, dar haideţi să consumăm mai puţină carne mai roşie şi mai fragedă decât este ea în realitate, mai puţine fructe prea arătoase atunci când nu e timpul lor, mai puţine conserve şi alte semipreparate, mai puţine alte găselniţe alimentare şi sigur vom fi mai sănătoşi.

Sursa: www.roaim.com